Arhivă luna ianuarie 2009
U R I A S U L
Publicat în secţiunea Poveşti în 29/01/2009
Sub razele jucause ale soarelui, un iepuras alb si pufos, lenevea in iarba cu labutele sub cap si visa cu ochii deschisi.
… Ce minunat ar fi – gandea el – sa nu mai stea toata ziua cu frica-n san – ba ca vine lupul, ba, ca vine vulpea, ba ca… cine stie ce necaz il mai asteapta…
Ce grozav ar fi – de exemplu, sa fie – un iepure urias. Dar, urias, urias !
S-apara asa, mergand tantos pe carari, cu labutele la spate, fara nici-o grija. Si cand o-ntalneste pe cumatra vulpe – care-ar arata pe langa el asa, cam cat o veverita – s-o ia de coada, s-o scuture putin si s-o intrebe:
„Ei, cumatra, acum ce mai ai de spus?”
Si plictisit s-o lase jos, mai dandu-i si un sut peste coada-i stufoasa, de s-ar da de-a rostogolul si-ar ajunge agatata de un copac.
Dar cumatrul lup?
Pe-asta l-ar lua de urechi si l-ar scutura – uite-asa, ca pe-un par paduret cand bate vantul mai tare; si i-ar da si lui un sut…
Daca s-ar intalni cu elefantul?
Ce-ar face daca s-ar intalni cu elefantul?
Hamsterică
Publicat în secţiunea Diverse în 22/01/2009
Sa nu credeti acum ca sunt un… dintr-asta – cum i-a zis vecina noastra in titlu – adica un hamster.
Ei, as ! Ar vrea ei! Toti! Pentru ca toti imi zic asa: si mama si tata si bunicii si vecinii – si tot neamul.
Dar si eu le zic la toti intr-un fel: mama!
La toti, la toti. Mama-i, mama, tata-i, mama, vecina-i mama – si uite-asa ma razbun si eu. Ce, credeti ca nu-as putea zice si tata?
Pot – dar nu vreau, uite-asa!
Escapada
Publicat în secţiunea Poveşti în 15/01/2009
M-au trezit niste zgomote ciudate: tobe care bubuiau, claxon de automobil, suieratul unei locomotive, ba chiar si o trompeta tiuia de-ti lua urechile.
Nu mai spun ce zarva de glascioare pitigaiate, latraturi, miorlaituri si alte sunete amestecate se iscasera in jurul meu.
M-am intors cu fata catre camera si-am ascultat.
Ca prin minune, zarva s-a potolit; cateva susoteli, apoi nimic.
Mai, sa fie ! mi-am spus. Probabil am visat.
Iartă-mă, Mamă!
Publicat în secţiunea Diverse în 13/01/2009
As vrea sa scriu o carte intreaga cu aceste cuvinte: IARTA-MA, IARTA-MA, MAMA!
IARTA-MA, MAMA!
Iarta-ma, mama, in primul rand ca exist.
Ca sunt mama ta si ca tu poate ti-ai fi dorit o alta mama.
O mama ideala care-ar fi stiut la momentul potrivit ce si cum sa faca. Ce si cum sa faca sa fie mai bine pentru ea si pentru copilul ei. Ce si – cum sa procedeze – sa fie o mama model si care sa nu greseasca niciodata. Sa stie cand sa fie blanda si sa nu fie niciodata aspra cu copilul ei. Sa stie mereu ce are de facut si sa nu faca greseli, din prea multa dragoste. Sa nu fie mereu cu gandul la binele copilului si sa greseasca. Sa-si faca viata ei si sa nu se gandeasca prea mult la ce-i trebuie lui, la ce-ar fi mai bine pentru el. Sa nu mai tremure pentru el cand are temperatura ori dureri de burtica. Sa nu mai stea ore in sir veghindu-l si privindu-l cu dragoste si durere in suflet ca nu-i poate lua asupra ei durerile si micile lui suparari de copil. Ca e prea mic sa inteleaga niste lucruri si ca viata ei depinde de vietisoara lui, ca traieste si respira prin el si pentru el. Si c-ar da orice sa fie totul altfel si sa-i usureze drumul in viata. C-ar face orice ca el sa nu sufere de nimic – niciodata.
Ursuleţul buclucaş
Publicat în secţiunea Poveşti în 9/01/2009
Am sa va povestesc acum, despre cei trei ursuleti jucausi, care locuiau in casuta de la poalele stancii cenusii.
Si ursuletii acestia, tare mai erau nazdravani si poznasi.
Toata ziua se tineau numai de sotii.
Cum se trezeau dis-de-dimineata, ii scoteau peri albi ursoacei mame.
– Martinel, te rog sa te speli pe dinti!
– Da, mama!
– Martinica, spala-ti gatisorul!
– Da, mamico!
– Martinici, te rog sa-ti speli urechiusele!
– Le-am spalat, mamico, le-am spalat – zicea grabit cel strigat.
– Nu-i adevarat, mama, minte – raspundeau ceilalti doi fratiori in cor.
– Nici voi nu v-ati spalat! rabufnea el.
– Ba da, ba da, mincinosule, noi ne-am spalat!
Albişor
Publicat în secţiunea Poveşti în 6/01/2009
Zapada isi urma cernerea cu fulgi mari, din ce in ce mai desi, asemeni unei crizanteme albe care-si imprastie minunatele-i petale in jur, nevinovate si reci, luand pe rand alte forme, ca alte flori – pentru ca in cele din urma sa arate ca un roi de fluturi mici si delicati, care danseaza mangaind aerul, facand piruete – asezandu-se apoi ca un covor stralucitor peste intreaga natura.
De la fereastra luminata a unei casute, un baietel cu niste ochi mari albastri-cenusii, urmarea cu nasucul lipit de geam spectacolul noptii.
Statea ca vrajit.
Omuleţul cel hâtru
Publicat în secţiunea Poveşti în 5/01/2009
S-a trezit in fata casei, cu nasul lui de morcov, cu ochii si gura de carbune si cu o palarie ponosita a bunicului pe cap.
In loc de maini, avea doua maturi vechi, iar nasturii hainei – tot din carbune si ei, se vedeau de la o posta pe albul imaculat al zapezii.
A aflat ca se numeste, ”OMULET DE ZAPADA” si si-a dat seama ca nu e prea aratos. Copilul care-l facuse era un prichindel de vreo sase anisori.
Lănţişorul poznaş
Publicat în secţiunea Poveşti în 5/01/2009
Arunca o ultima privire bradutului impodobit cu atata drag pentru ziua de Craciun care urma sa vina.
Privind vrajit luminitele sclipitoare si colorate care straluceau printre crengutele-i vesnic verzi, se urca in patutul sau sa se culce, incantat de felul in care reusise sa-si aranjeze pomisorul.
Globurile, panglicile si jucariile erau aceleasi din fiecare an ca si instalatia de stelute care acum se mai imputinasera.
Nici-o ciocolata, nici-o portocala sau alte bunatati care trebuiau sa atarne printre jucarii nu se puteau vedea in pomul de plastic pe care-l avea de cand se nascuse, darul primului sau Craciun, primit de la o matusa de-a tatei.
Darul lui Moş Crăciun
Publicat în secţiunea Poveşti în 4/01/2009
Baietelul se urca in saniuta de argint, care porni in zbor printre fulgii de nea, purtata iute de doi caluti inaripati, albi si ei ca zapada din jur. Clopoteii de argint rasunau vesel, alaturandu-se zambetului fericit al copilului.
– Dii, caluti, dii! Asa, mai repede,mai repede si mai sus! Ne-asteapta Zana Zapezii cu palatul ei minunat de clestar. Dii, caluti, dii!… Si calutii parca atat asteptau. Porneau la drum si mai iute, miscandu-si mandri capetele pentru a starni sunetele clopoteilor.
Bijuteria mea cea mai de preţ
Publicat în secţiunea Diverse în 2/01/2009
Si totusi. .. bijuteria mea cea mai de pret – unica si nepretuita – este copilul meu.
Copilul meu, sufletul meu, lumina ochilor si sensul vietii mele.
Copilul atat de dorit, atat de asteptat si pe care – de cand l-am privit prima data, o manuta de carne de 1 kg 700 – un botulet de om care nu stia nici sa tina ochisorii deschisi si nici macar sa scanceasca si pe care mi-era si frica sa-l tin in maini de teama sa nu-l strivesc si care mi-a aparut din prima clipa ca o minune dumnezeeasca – nestemata facuta sa-mi bucure existenta, soarele meu care straluceste luminandu-mi zilele si dand sens vietii mele.