Omuleţul cel hâtru
Publicat în secţiunea Poveşti în 5/01/2009
S-a trezit in fata casei, cu nasul lui de morcov, cu ochii si gura de carbune si cu o palarie ponosita a bunicului pe cap.
In loc de maini, avea doua maturi vechi, iar nasturii hainei – tot din carbune si ei, se vedeau de la o posta pe albul imaculat al zapezii.
A aflat ca se numeste, ”OMULET DE ZAPADA” si si-a dat seama ca nu e prea aratos. Copilul care-l facuse era un prichindel de vreo sase anisori.
Avea o figura vesela, razand tot timpul cu o gura pana la urechi, asa incat toti cei care treceau pe langa el si-l priveau, spuneau :
- Ia uitati-va, copii, ce mutrisoara hatra are omuletul acesta de zapada!
Si l-au botezat “OMULETUL CEL HATRU”.
Auzind aceste vorbe, baietasul s-a repezit in casa, plangandu-se bunicului:
- Bunicule, bunicule, oamenii de pe strada mi-au facut omuletul “hatru”!…
Zambind si rasucindu-si mustata, bunicul se adresa nepotelului:
- Si zi… asa! Te-ai suparat ca i-au zis “hatru”, ai?
- Da, bunicule, sunt niste rai. Eu zic ca e cel mai frumos om de zapada din cati am vazut!
- Asa, deci, tu crezi ca ei il vad urat, nu?
- Da si inca, rau!
- Asta era! Asculta, Andrei, tu stii ce inseamna cuvantul “hatru” ?
- Un om rau si urat, asta inseamna!
- Ei, uite, vezi? Daca nu intrebi!
- Am gresit cumva?
- Bineinteles. Hatru inseamna, cum sa-ti spun… Inseamna vesel, poznas, hazliu. Drept sa-ti spun – si eu am gasit ca omuletul tau are un aer poznas.
- Da? Se lumina la fata nepotelul.
- Sigur ca da. Si nu vad nimic rau in asta.
- Atunci… atunci sa stii bunutule, ca nu mai sunt suparat. Fug repede la el sa-l impac. E tare amarat saracul.
- Si copilul o zbughi pe usa ca din pusca.
Batranul se uita pe fereastra si vedea cum piciul vorbeste cu omuletul sau, povestindu-i de zor, mangaindu-l cu drag si asezandu-i palaria mai pe-o ureche.
Cand baiatul a terminat de vorbit, “hatrul” parca si-a largit gura si mai tare.
Era fericit ca nu e un om rau si urat.
