Cercei si cai verzi pe pereti

Omuleţul cel hâtru

Publicat în secţiunea Poveşti în 5/01/2009

S-a trezit in fata casei, cu nasul lui de morcov, cu ochii si gura de carbune si cu o palarie ponosita a bunicului pe cap.

In loc de maini, avea doua maturi vechi, iar nasturii hainei – tot din carbune si ei, se vedeau de la o posta pe albul imaculat al zapezii.

A aflat ca se numeste, ”OMULET DE ZAPADA” si si-a dat seama ca nu e prea aratos. Copilul care-l facuse era un prichindel de vreo sase anisori.

Avea o figura vesela, razand tot timpul cu o gura pana la urechi, asa incat toti cei care treceau pe langa el si-l priveau, spuneau :

– Ia uitati-va, copii, ce mutrisoara hatra are omuletul acesta de zapada!

Si l-au botezat “OMULETUL CEL HATRU”.

Auzind aceste vorbe, baietasul s-a repezit in casa, plangandu-se bunicului:

– Bunicule, bunicule, oamenii de pe strada mi-au facut omuletul „hatru”!…

Zambind si rasucindu-si mustata, bunicul se adresa nepotelului:

– Si zi… asa! Te-ai suparat ca i-au zis „hatru”, ai?

– Da, bunicule, sunt niste rai. Eu zic ca e cel mai frumos om de zapada din cati am vazut!

– Asa, deci, tu crezi ca ei il vad urat, nu?

– Da si inca, rau!

– Asta era! Asculta, Andrei, tu stii ce inseamna cuvantul „hatru” ?

– Un om rau si urat, asta inseamna!

– Ei, uite, vezi? Daca nu intrebi!

– Am gresit cumva?

– Bineinteles. Hatru inseamna, cum sa-ti spun… Inseamna vesel, poznas, hazliu. Drept sa-ti spun – si eu am gasit ca omuletul tau are un aer poznas.

– Da? Se lumina la fata nepotelul.

– Sigur ca da. Si nu vad nimic rau in asta.

– Atunci… atunci sa stii bunutule, ca nu mai sunt suparat. Fug repede la el sa-l impac. E tare amarat saracul.

– Si copilul o zbughi pe usa ca din pusca.

Batranul se uita pe fereastra si vedea cum piciul vorbeste cu omuletul sau, povestindu-i de zor, mangaindu-l cu drag si asezandu-i palaria mai pe-o ureche.

Cand baiatul a terminat de vorbit, „hatrul” parca si-a largit gura si mai tare.

Era fericit ca nu e un om rau si urat.

Comentează