Cercei si cai verzi pe pereti

Diverse

Hamsterică

Publicat în secţiunea Diverse în 22/01/2009

Sa nu credeti acum ca sunt un… dintr-asta – cum i-a zis vecina noastra in titlu – adica un hamster.

Ei, as ! Ar vrea ei! Toti! Pentru ca toti imi zic asa: si mama si tata si bunicii si vecinii – si tot neamul.

Dar si eu le zic la toti intr-un fel: mama!

La toti, la toti. Mama-i, mama, tata-i, mama, vecina-i mama – si uite-asa ma razbun si eu. Ce, credeti ca nu-as putea zice si tata?

Pot – dar nu vreau, uite-asa!

Citeşte tot

Iartă-mă, Mamă!

Publicat în secţiunea Diverse în 13/01/2009

As vrea sa scriu o carte intreaga cu aceste cuvinte: IARTA-MA, IARTA-MA, MAMA!

IARTA-MA, MAMA!

Iarta-ma, mama, in primul rand ca exist.

Ca sunt mama ta si ca tu poate ti-ai fi dorit o alta mama.

O mama ideala care-ar fi stiut la momentul potrivit ce si cum sa faca. Ce si cum sa faca sa fie mai bine pentru ea si pentru copilul ei. Ce si – cum sa procedeze – sa fie o mama model si care sa nu greseasca niciodata. Sa stie cand sa fie blanda si sa nu fie niciodata aspra cu copilul ei. Sa stie mereu ce are de facut si sa nu faca greseli, din prea multa dragoste. Sa nu fie mereu cu gandul la binele copilului si sa greseasca. Sa-si faca viata ei si sa nu se gandeasca prea mult la ce-i trebuie lui, la ce-ar fi mai bine pentru el. Sa nu mai tremure pentru el cand are temperatura ori dureri de burtica. Sa nu mai stea ore in sir veghindu-l si privindu-l cu dragoste si durere in suflet ca nu-i poate lua asupra ei durerile si micile lui suparari de copil. Ca e prea mic sa inteleaga niste lucruri si ca viata ei depinde de vietisoara lui, ca traieste si respira prin el si pentru el. Si c-ar da orice sa fie totul altfel si sa-i usureze drumul in viata. C-ar face orice ca el sa nu sufere de nimic – niciodata.

Citeşte tot

Bijuteria mea cea mai de preţ

Publicat în secţiunea Diverse în 2/01/2009

Si totusi. .. bijuteria mea cea mai de pret – unica si nepretuita – este copilul meu.

Copilul meu, sufletul meu, lumina ochilor si sensul vietii mele.

Copilul atat de dorit, atat de asteptat si pe care – de cand l-am privit prima data, o manuta de carne de 1 kg 700 – un botulet de om care nu stia nici sa tina ochisorii deschisi si nici macar sa scanceasca si pe care mi-era si frica sa-l tin in maini de teama sa nu-l strivesc si care mi-a aparut din prima clipa ca o minune dumnezeeasca – nestemata facuta sa-mi bucure existenta, soarele meu care straluceste luminandu-mi zilele si dand sens vietii mele.

Citeşte tot

Există şi OAMENI!

Publicat în secţiunea Diverse în 19/07/2008

Şi totuşi, există şi OAMENI!

Am scris cuvântul oameni cu litere mari – pentru faptul că văd sufletul unor oameni prin vorbele lor.

În viaţă te loveşti de multe lucruri şi de mulţi oameni.

Mai mult de rele decât de bune.

Mai mult de răi decât de buni.

Dar mai stiu însă că, oamenii nu se nasc răi, că se transformă pe parcursul vieţii, că îi schimbă traiul şi toate de câte se lovesc.

Unora le merge bine, le vine totul uşor, de la sine, altora… vai de lume – şi asta-i face să se schimbe, se izolează, se acresc, se înrăiesc – ori poate mai rău.

Unii se schimbă – de prea mult bine – pot zice – se plictisesc de bine…

Eu zic că totul e sa încerci să menţii un echilibru în toate, când e bine să nu uiţi că pot veni şi clipe mai rele – iar când e rău să te gândeşti la lumina de la capătul tunelului…

Sa incerci sa poti face asta – altfel nu merge… nu poti trece mai departe.

Trebuie sa mergi totdeauna după principiul – „şi mâine e o zi”…

Şi nu există nu pot… atunci când vrei…

A venit timpul!

Publicat în secţiunea Diverse în 18/07/2008

Cred ca a venit timpul sa iau taurul de coarne cum zicem noi romanii – ori mai bine-zis – sa-mi iau inima-n dinti si sa incerc sa am mai multa incredere in mine si in ceea ce fac – mai ales ca am inceput sa primesc si “prime de incurajare” constand in cuvinte frumoase – care fac mai mult decat orice pe lume.

Am vizitat multe site-uri si am vazut o multime de lucruri minunate facute de fete pricepute si talentate – care se intrec in a le prezenta intr-un aranjament cat mai avantajos – cu fotografii care redau foarte bine forma si culoarea.

Vreau sa le multumesc celor care mi-au scris si m-au incurajat pana acum. In viitorul apropiat voi putea posta si eu mult mai multe poze cu creatiile mele. Deocamdata invat de zor sa folosesc internetul si toate tehnologiile astea noi care inca mai au necunoscute pentru mine… Si bineinteles creez cercei…

Ce-i mai greu?

Publicat în secţiunea Diverse în 17/07/2008

Statem si ma gandeam mai adineauri – cand incercam sa intru pe un site si sa dau un raspuns si nu mai stiam cum sa fac – la… ce-i mai greu ?

Sa scrii despre tine, despre ce te preocupa mai mult, despre ce faci si de ce?

Sa inveti sa umbli pe calculator ca sa nu mai necajesti pe altii sa-ti arate toata ziua ( asa, ca mine de exemplu – care uit de pe o zi pe alta ce-am invatat !…)

Ori sa explic cum si dece m-am apucat sa fac cercei?

Greu.

Greu si cu una si cu alta.

Am incercat sa intru pe un site sa raspund celor care mi-au scris – si nu-am mai stiut cum sa fac.

Cum sa sa spun ca pentru mine e un inceput in ,,ale margelitului,, – nemai vorbind de calculator unde-mi cam prind urechile – si cum sa mai spun ca astept cu emotie raspunsurile care vin, ca si eu, ca orice incepator nu stiu daca ceea ce fac e bun sau rau , daca place ori ba, etc, etc.

Dar si eu, ca orice om, sper…

Sper ca va veni o zi in care o sa invat sa umblu pe calculator fara sa mai necajesc pe nimeni, sper ca va veni o in care voi sti sa fac multe lucruri frumoase si care sa placa, sper, sper, sper…

Primul meu blog

Publicat în secţiunea Diverse în 20/06/2008

Alo? Figaro?Uite mi-am facut blog. Apropos, ce e aia „blog”?

Alo?… Alo?…

Credeam ca pe blog iti raspunde cineva…

Alo? Figaro?

Uite, am si poza, mi-a facut-o recent on fotograf profesionist. Mi-a zis ca arat atat de bine… hi hi hi

Alo? Mai sunt si alte maimutele pe netul asta? Ce? Cine a zis ceva de maimute? Eu nu sunt maimuta!

Stii ceva, gata, m-am hotarat, o sa scriu poezii:

Pe – frunza de shtevie,
joaca table-o vrabie.
Din apus pana in noapte
cand se duce sa se culce!

Ce rima superba, cat avant, cata eleganta in ritm si vers!

Sau poate niste proza ante-post-moderna:

Cand soarele rasari peste metropola nalucita de visuri neterminate, voinicul nostru se trezi, sari in masina si demara puternic in cautarea pietrei filosofale. Pe drum se opri la o benzinarie, pentru alimentare. Opri in fata si cand deschise usa…

Hmm, prea mult de scris, mai bine scriu etichete:

„Atentie! A nu se consuma inainte sau dupa masa!”

ohhhhh, ce am mai bloguit! ma duc la culcare acum!

Pasarele se aduna….