Cercei si cai verzi pe pereti

Hamsterică

Publicat în secţiunea Diverse în 22/01/2009

Sa nu credeti acum ca sunt un… dintr-asta – cum i-a zis vecina noastra in titlu – adica un hamster.

Ei, as ! Ar vrea ei! Toti! Pentru ca toti imi zic asa: si mama si tata si bunicii si vecinii – si tot neamul.

Dar si eu le zic la toti intr-un fel: mama!

La toti, la toti. Mama-i, mama, tata-i, mama, vecina-i mama – si uite-asa ma razbun si eu. Ce, credeti ca nu-as putea zice si tata?

Pot – dar nu vreau, uite-asa!

Adica, ce, oi fi aratand eu ca un ghemotoc rotofei alb si pufos – dar sunt copil.

Si inca ce copil ! Zambaret si cu personalitate !

Cu multa personalitate ! Cand vreau eu ceva, e suficient sa zambesc si sa-mi incretesc nasucul – nasucul meu fiind ceva mic aproape invizibil – si-i fac praf pe toti. Si daca va mai spun si ca am niste ochisori nevinovati albastri – nu mai e nevoie sa mai adaug nimic.

Nu reusesc asa – tip. La capitolul acesta ma descurc cel mai bine.

Acum nu stiu sa merg. Dar invat. Ma prefac ca nu gasesc ceva pe parchet, merg in patru labute – si fac progrese. Mama ma ia de mana si zice ca ma sprijina sa nu cad cand merg in picioare. Eu insa pot sa merg singurica – dar nu vreau sa se stie inca.

Sunt o smecheruta ca sa-mi dea toata lumea atentie.

Gata!

M-am dat de gol. Merg singura, singurica ! Hoop, laptele asta – e cam tare si m-a cam ametit ca pe tati berea – zic si eu- ca nu l-am vazut facand ca mine niciodata.

Sa ma vedeti cum dansez: mor de dragul dansului. Cum canta muzica, iau pozitia favorita. Imi trag funduletul inapoi, ridic manutele in sus si sa te tii!

Nici nu mai e nevoie sa mi se spuna ce sa fac cand aud o melodie, ca eu ma si pornesc.

Ce ma supara cel mai tare e cand aud: Hamsterica – danseaza, Hamsterica, mananca, Hamsterica…

Si ma boteaza in fel si chip. Ca pe bebelusi.

Sa stiti ca manac si singurica. Adevarul e ca ma fac eu ca un tablou cu pictura abstracta (stiu ce-i asta – c-am auzit la televizor!) – dar, bravo mie: invat – si inca repede.

Mama si tata cred ca ma invata ei – plus bunicii.

Dar nu-i adevarat. Nu le spun nimic pentru ca-i iubesc si nu vreau sa-i supar.

Stiti de unde-nvat? De la televizor – ca merge toata ziua. Nu le-nteleg eu chiar pe toate, mai trec cu vederea ce nu-mi place, dar ma distrez. Mai ales la reclame. Sunt unele dragute foc, cu copii ca mine-asa.

Ce nu suport – e sa plece mama de langa mine. Ar vrea ea sa ma pacaleasca dar si eu ma razbun: intru-n greva, c-am vazut ca se poarta. Tot de la televizor. Si trag niste tipete – pe cinste!

Bun si televizorul asta la ceva. Mai ales la educatie. Cel putin la mine a prins. Si nu numai treaba cu greva. Sa dorm in orice conditii tot de la televizor am invatat.

Cum ? Pai de la niste neni care-si zic parlamentari. Dorm domnule acolo, mai ceva ca mine pe pernuta, de-mi fac pofta si nu mai astept invitatii speciale.

Vedeti, asta da, educatie!

Mai nou ma incalt singurica cu ghetutele. Va asigur ca le pun cum trebuie in picioruse si nu invers.

Si-mi place sa ma uit in oglinda sa ma admir. Ca blondele din televizor! (Am spus eu ca am de unde-nvata!) Ma uit victorioasa in jur sa vada toata lumea cat de frumusica sunt: cu carlionteii mei blonduti, cu ochisorii albastri, dolofanica si cu nasucul cat un nasturel, imi vine sa ma pup singura de drag.

Si chiar o fac. Acum le spun tuturor ca ma cheama Bu-Bu. Sau Bo… Sincera sa fiu as putea sa spun Bia, Biuta ori Biulica – dar nu vreau. Lasa-i pe cei mari sa creada ca nu pot. Pentru ca ma eneveaza si le zic mereu cate ceva pe limba mea ca sa nu priceapa. Si stiti cand ?

Cand imi zic Hamsterica.

Hai, ca pana-acum a mai mers. Eram mititica. Dar acum, acum sunt fetita mare, am doi ani.

Hamsterica-n sus, Hamsterica-n jos…

Voi habar n-aveti ca eu sunt o  printesa  mica . Da, da,  o  Printesica^!

Comentează