Cercei si cai verzi pe pereti

Poveşti

U R I A S U L

Publicat în secţiunea Poveşti în 29/01/2009

Sub  razele  jucause ale  soarelui,  un iepuras alb si  pufos,  lenevea  in  iarba  cu labutele sub  cap si  visa  cu ochii  deschisi.

… Ce  minunat ar  fi – gandea  el – sa nu mai  stea toata ziua  cu  frica-n  san  –  ba ca  vine  lupul,  ba, ca vine  vulpea, ba  ca… cine  stie ce  necaz  il  mai  asteapta…

Ce  grozav  ar fi  –  de  exemplu, sa  fie  –   un iepure  urias.  Dar,  urias,  urias !

S-apara  asa,  mergand tantos  pe  carari,  cu labutele  la  spate,  fara  nici-o  grija.  Si  cand  o-ntalneste  pe  cumatra  vulpe – care-ar  arata pe  langa  el asa, cam cat  o veverita – s-o  ia de  coada,  s-o  scuture  putin  si  s-o  intrebe:

„Ei,  cumatra, acum  ce  mai ai  de  spus?”

Si  plictisit  s-o  lase  jos, mai dandu-i  si un  sut  peste  coada-i stufoasa,  de  s-ar da  de-a rostogolul  si-ar ajunge  agatata  de  un copac.

Dar cumatrul  lup?

Pe-asta  l-ar  lua  de urechi  si  l-ar  scutura – uite-asa, ca  pe-un  par  paduret cand  bate  vantul  mai tare;  si  i-ar  da  si lui  un  sut…

Daca  s-ar  intalni cu elefantul?

Ce-ar  face  daca  s-ar  intalni cu elefantul?

Citeşte tot

Escapada

Publicat în secţiunea Poveşti în 15/01/2009

M-au trezit niste zgomote ciudate: tobe care bubuiau, claxon de automobil, suieratul unei locomotive, ba chiar si o trompeta tiuia de-ti lua urechile.

Nu mai spun ce zarva de glascioare pitigaiate, latraturi, miorlaituri si alte sunete amestecate se iscasera in jurul meu.

M-am intors cu fata catre camera si-am ascultat.

Ca prin minune, zarva s-a potolit; cateva susoteli, apoi nimic.

Mai, sa fie ! mi-am spus. Probabil am visat.

Citeşte tot

Ursuleţul buclucaş

Publicat în secţiunea Poveşti în 9/01/2009

Am sa va povestesc acum, despre cei trei ursuleti jucausi, care locuiau in casuta de la poalele stancii cenusii.

Si ursuletii acestia, tare mai erau nazdravani si poznasi.

Toata ziua se tineau numai de sotii.

Cum se trezeau dis-de-dimineata, ii scoteau peri albi ursoacei mame.

– Martinel, te rog sa te speli pe dinti!

– Da, mama!

– Martinica, spala-ti gatisorul!

– Da, mamico!

– Martinici, te rog sa-ti speli urechiusele!

– Le-am spalat, mamico, le-am spalat – zicea grabit cel strigat.

– Nu-i adevarat, mama, minte – raspundeau ceilalti doi fratiori in cor.

– Nici voi nu v-ati spalat! rabufnea el.

– Ba da, ba da, mincinosule, noi ne-am spalat!

Citeşte tot

Albişor

Publicat în secţiunea Poveşti în 6/01/2009

Zapada isi urma cernerea cu fulgi mari, din ce in ce mai desi, asemeni unei crizanteme albe care-si imprastie minunatele-i petale in jur, nevinovate si reci, luand pe rand alte forme, ca alte flori – pentru ca in cele din urma sa arate ca un roi de fluturi mici si delicati, care danseaza mangaind aerul, facand piruete – asezandu-se apoi ca un covor stralucitor peste intreaga natura.

De la fereastra luminata a unei casute, un baietel cu niste ochi mari albastri-cenusii, urmarea cu nasucul lipit de geam spectacolul noptii.

Statea ca vrajit.

Citeşte tot

Omuleţul cel hâtru

Publicat în secţiunea Poveşti în 5/01/2009

S-a trezit in fata casei, cu nasul lui de morcov, cu ochii si gura de carbune si cu o palarie ponosita a bunicului pe cap.

In loc de maini, avea doua maturi vechi, iar nasturii hainei – tot din carbune si ei, se vedeau de la o posta pe albul imaculat al zapezii.

A aflat ca se numeste, ”OMULET DE ZAPADA” si si-a dat seama ca nu e prea aratos. Copilul care-l facuse era un prichindel de vreo sase anisori.

Citeşte tot

Lănţişorul poznaş

Publicat în secţiunea Poveşti în 5/01/2009

Arunca o ultima privire bradutului impodobit cu atata drag pentru ziua de Craciun care urma sa vina.

Privind vrajit luminitele sclipitoare si colorate care straluceau printre crengutele-i vesnic verzi, se urca in patutul sau sa se culce, incantat de felul in care reusise sa-si aranjeze pomisorul.

Globurile, panglicile si jucariile erau aceleasi din fiecare an ca si instalatia de stelute care acum se mai imputinasera.

Nici-o ciocolata, nici-o portocala sau alte bunatati care trebuiau sa atarne printre jucarii nu se puteau vedea in pomul de plastic pe care-l avea de cand se nascuse, darul primului sau Craciun, primit de la o matusa de-a tatei.

Citeşte tot

Darul lui Moş Crăciun

Publicat în secţiunea Poveşti în 4/01/2009

Baietelul se urca in saniuta de argint, care porni in zbor printre fulgii de nea, purtata iute de doi caluti inaripati, albi si ei ca zapada din jur. Clopoteii de argint rasunau vesel, alaturandu-se zambetului fericit al copilului.

– Dii, caluti, dii! Asa, mai repede,mai repede si mai sus! Ne-asteapta Zana Zapezii cu palatul ei minunat de clestar. Dii, caluti, dii!… Si calutii parca atat asteptau. Porneau la drum si mai iute, miscandu-si mandri capetele pentru a starni sunetele clopoteilor.

Citeşte tot