Cercei si cai verzi pe pereti

Darul lui Moş Crăciun

Publicat în secţiunea Poveşti în 4/01/2009

Baietelul se urca in saniuta de argint, care porni in zbor printre fulgii de nea, purtata iute de doi caluti inaripati, albi si ei ca zapada din jur. Clopoteii de argint rasunau vesel, alaturandu-se zambetului fericit al copilului.

– Dii, caluti, dii! Asa, mai repede,mai repede si mai sus! Ne-asteapta Zana Zapezii cu palatul ei minunat de clestar. Dii, caluti, dii!… Si calutii parca atat asteptau. Porneau la drum si mai iute, miscandu-si mandri capetele pentru a starni sunetele clopoteilor.

De-o parte si de alta a soselei nevazute, zeci si zeci de alte saniute se intreceau si ele in zbor. Era un du-te vino neintrerupt. Unii urcau, altii coborau si toti erau purtati de saniute de argint trase de cate doi cai albi, nazdravani.

Cat a tinut drumul acesta, copilul nu stia. Poate o zi, poate un ceas, ori poate o clipa.
S-a trezit dintr-o data la portile unui palat atat de alb si stralucitor in lumina soarelui, incat aproape ca-l dureau ochii privindu-l.

Cand calutii s-au oprit in dreptul palatului, doua trambite au rasunat, anuntand cu sunete ascutite sosirea lor.
Portile s-au deschis larg.

Sarind usor din sanie, baiatul intra incetisor inauntru, privind curios in jur.
In fata lui, doi sfetnici ursuleti imbracati in costume albe cu fireturi si ciucuri aurii i se plecara solemn si-l poftira fara o vorba sa-i urmeze…

Se aflau intr-o sala imensa cu oglinzi mari de cristal pe toti peretii. Vazandu-i pe cei doi atat de plini de importanta, baietelului ii venea sa rada.

”Ce mutricele caraghioase au!” gandi, dar nu indrazni sa vorbeasca cu glas tare.

Se opri insa in fata unei oglinzi si incepu sa se strambe in toate chipurile. Ba scotea limba, ba se tragea de urechi, doar-doar i-o face pe insotitorii sai sa rada. Nimic. Dimpotriva.

Vazand ca nu are de gand sa se dezlipeasca din loc, acestia il insfacara fiecare de cate un brat si-l silira sa mearga mai departe, privindu-l mustrator.

Dupa ce mai parcursera cateva sali asemanatoare, ajunsera in sfarsit la capatul drumului.

Incaperea in care au intrat era la fel de mare ca celelalte, dar in mijlocul ei, trona pe un jilt de clestar, o fetita blonda si bucalata, care avea pe cap o coronita stralucitoare si in mana un betisor de aur. Pe margini, insirate pe toate laturile, alte jilturi goale, de o parte si de alta ale unor usi mari.

Ursuletii il poftira sa se aseze in genunchi. Scotand limba la ei, copilul nici nu se gandi sa-i asculte.

– Cine sunteti voi de ma obligati sa stau in genunchi?Nu vreau! Mamica mi-a calcat pantalonii cei noi si n-am nici-unchef sa-i stric.

Atunci unul dintre ursuleti vorbi cu naduf:

Dar cand versi cerneala pe ei? Dar cand ii agati prin copaci? Cand mergi tarandu-te pe genunchi si pe coate facand pe indianul – atunci nu-i strici, nu? Cel putin apleaca-te in fata printesei. La noi asa-i regula si trebuie sa i te supui.

– Ce printesa ? Care printesa? Ea, printesa? Ma faceti sa rad ! Pai asta-i Ilenuta, sora mea!

Printesa il imboldi suparata cu betisorul ei de aur si batu furioasa din picior.

– Fa ce ti s-a spus ! Aici eu comand !

– Ia potoleste-te! Vezi ca batul asta are doua capete… Si, stii ceva? Daca tu esti printesa, atunci eu, ce sunt?

Printesa ramase fara replica.

– Si tu esti print, zise in locul ei cel de-al doilea ursulet care se afla in fata lui, dar, trebuie sa asculti de printesa. Esti fratele ei cel mic.

Baietelul se pregatea sa raspunda cand usa care se afla in fata lor se deschise brusc si aparu o pisicuta imbracata intr-o rochie lunga, impodobita cu tot felul de funde si zorzoane.

Mergea mandra pe labutele dinapoi, iar cu labuta-mana dreapta tinea un fel de ochelari prin care se holba la copil.

– Asta, cine mai e? Se zbarli baiatul.

O asemenea pisica, care sa poarte rochie ca fetitele, nu mai vazuse in viata lui.

– Contesa de Angora! anunta solemn un ursulet sfetnic dupa ce batu de trei ori in parchet cu un baston, care semana foarte bine cu bastonul bunicului.

Pisica, dupa ce facu o plecaciune pana-n pamant in fata printesei, se aseza la un semn pe unul din jilturile de pe margine.

Din nou se deschsera usile si doi catelusi in costume hazlii cu niste palarioare caraghioase pe care le tineau cu labutele din fata – intrara batosi in sala.

– Baronii de casa si de curte – Mache si Lache – se auzi vocea ursuletilor.

Mai,sa fie! Toate lighioanele par sa-si fi dat intalnire in acest palat.

Mai venira si niste iepuri – intepeniti ca niste momai, doua caprioare timide, inca vreo cativa ursuleti, cateva,,doamne gaini,,(vai, ce palarii caraghioase au!) si alte oratanii care mai de care mai gatite.

Ce adunare pestrita!

Un bursuc cu un guler cat toate zilele, il privea pe baiat cam de sus, mormaind nemultumit, de cine stie ce.

Copilul ii studia amuzat pe toti. Sala se umpluse si un murmur continuu se auzea din toate partile.

Cei doi ursuleti, sfetnici mari, facura un semn multimii.

Tacere.

Se linistira toti ca la comanda. Pisica inzorzonata rosti cu gravitate:

– Printesa noastra v-a adunat aici, tusi ea discret, pentru a va comunica ceva foarte important.

Toate privirile se indreptara spre printesa. Aceasta, statea foarte mandra si plina de ea in jiltul ei; nici macar nu clipea. Pisica se intoarse invitand-o din priviri. Printesa Ilenuta se ridica si incepu:

– Sfetnicii mei, v-am adunat aici sa va dau o veste mare: a sosit fratele meu Andrei.

– Ura, bravo, ura!…strigara toti in cor.

Ilenuta ii astepta sa se potoleasca si continua:

-In cinstea lui, voi da un bal!

Cu totii incepura sa faca mare taraboi, in semn de mare bucurie. Pe Andrei il umfla rasul.

O asa mare prostie, nu mai intalnise de cand se stia el pe lume. Se prefacu totusi ca intra in joc si facu o plecaciune in fata lor. Apoi, ridicandu-se pe neasteptate, scoase limba la ei.

Printesa era rosie de furie. Arunca cu betisorul de aur in el. Andrei il prinse din zbor fugind pe una din usi si se ascunse in dosul ei.Printesa, o porni dupa el tinandu-si rochita cea lunga sa nu se impiedice in poale.

Incepu o alergatura si-o harjoana de mai mare dragul, pentru ca,toata lumea, vazand ce fac printul si printesa, ii imita.

Abia intr-un tarziu, rapusi de oboseala, se astamparara cu totii intorcandu-se in sala de consiliu a printesei.

– Ce mai caraghiosi! Murmura Andrei ca pentru sine. Ce-o mai fi si circul acesta?!…

Printesa, ridicata in picioare, le vorbi:

– Dragii mei supusi…

– Si supuse – obiecta nemultumita contesa pisica in timp ce-si indrepta palaria.

-…si supuse completa printesa Ilenuta aruncandu-i o privire de gheata.

Pisicuta isi pleca vinovata genele.

Mai avem o problema de rezolvat. Va trebui sa stabilim, la ce brad ne oprim pentru pomul de Craciun. Trei dintre prietenii nostri braduti se cearta unul cu altul – care sa vina la noi pentru a fi impodobit. Deja au inceput sa-si rupa crengile intre ei si daca nu ne hotaram repede, nu vom mai avea ce impodobi.

– Sa hotaram, sa hotaram! strigara toti in cor.

– Bun, atunci caruia dintre ei ii permitem sa vina aici?

– Celui din stanga – indrazni un iepuras.

– Ba nu, celui din dreapta! mormai un ursulet.

– Celui din mijloc – se amesteca o girafa.

– Stati, stati! Asa nu ne mai decidem nici pana maine! Sa tragem la sorti – propuse o voce.

Dar n-apucara sa faca biletelele, cand usile cele mari din mijloc se deschisera brusc si un brad urias, cu palaria alba de zapada intra inauntru, aplecandu-se pana la pamant.

– M-am prezentat, spuse el simplu.

– Tu de unde-ai mai aparut? se minuna printesa.

– Cand trei se cearta, al patrulea castiga!

Hm, zicala e parca altfel, dar toata lumea pleca acasa multumita.

Ramasi numai ei doi, Andrei o intreba pe surioara lui:

– Si-acum ce facem?

– Ce sa facem ? Asteptam sa vina Mos Craciun sa-l impodobeasca.

– Si noi ? Noi nu facem nimic?

– Unde te crezi,prostanacule ? Aici esti intr-o poveste. Numai acasa iti decorezi singur pomul de Craciun.

Andrei nu mai spuse nimic. Drumul pana la palat si joaca il obosisera si, desi la masa aveau numai bunatati, baiatul nu manca mare lucru. I se inchideau ochii de somn. Cei doi ursuleti il ajutara sa se dezbrace si-l culcara cu grija intr-un pat moale.

Curiozitatea insa nu-i dadea pace si – inainte de a adormi,Andrei se mai strecura o data in sala de alaturi unde se afla bradul.

Acesta trona majestuos in mijllocul incaperii raspandind in jur aer proaspat de munte.Si, in clipa in care vru sa se intoarca in camera sa, pe usa din fata aparu cu un sac mare in spate, chiar Mos Craciun. Speriat, Andrei se ascunse intr-un ungher mai intunecat. Mosul se apropie de brad si sufla asupra lui.

Dintr-o data, o multime de jucarii si podoabe aparura ca prin farmec. Luminite multicolore straluceau pe fiecare creanga si o multime de bunatati atarnau parca cerand sa fie culese de copii.

Descarcand sacul cu greutate, Mosul randui pachetele la poalele bradului. Isi scoase apoi caciula si-si sterse fruntea asudata de osteneala.

– Asa… mormai Mosul ca pentru sine. Acum toata lumea va fi multumita. Si Andrei cand se va scula, isi va gasi pachetelul sau… Numai sa nu adoarma acolo unde s-a pitit.
Rusinat, Andrei se cuibari si mai mult in ascunzatoarea sa.

Deodata, toate usile se deschisera si o adevarata harmalaie de glasuri se auzi. Mos Craciun fu descoperit tocmai cand era gata s-o ia la sanatoasa. Se incinse o hora mare sub bradul cel urias si Andrei se trezi cu Ilenuta langa el.Luandu-l de mana pe Mos
Craciun, pornira si ei in vartejul jocului. Cantau cu totii :

“O brad frumos, o brad frumos, cu cetina tot verde”…

Emotionat, bradul incepu sa-si tremure acele si doua lacrimi de rasina i se prelinsera din varful trunchiului. Era atat de fericit, incat uita ca bucuria de-acum nu va tine mult si se va trezi aruncat undeva – poate intr-o soba – si nimeni nu-si va aminti de el pana la Craciunul urmator.

Dar merita…

In curand jocul se potoli si Mos Craciun, cu sacul sau greu in spate, porni spre alte locuri, spre alti copii care-l asteptau nerabdatori sa le aduca jucarii…

Picotind de somn, Andrei se ghemui in asternutul sau moale si calduros. In patutul alaturat, Ilenuta adormise deja zambind fericita unui vis frumos.
– Maine…

Dar nu mai apuca sa spuna ce avea de gand, maine. Adormi imediat.

Comentează