Cercei si cai verzi pe pereti

Iartă-mă, Mamă!

Publicat în secţiunea Diverse în 13/01/2009

As vrea sa scriu o carte intreaga cu aceste cuvinte: IARTA-MA, IARTA-MA, MAMA!

IARTA-MA, MAMA!

Iarta-ma, mama, in primul rand ca exist.

Ca sunt mama ta si ca tu poate ti-ai fi dorit o alta mama.

O mama ideala care-ar fi stiut la momentul potrivit ce si cum sa faca. Ce si cum sa faca sa fie mai bine pentru ea si pentru copilul ei. Ce si – cum sa procedeze – sa fie o mama model si care sa nu greseasca niciodata. Sa stie cand sa fie blanda si sa nu fie niciodata aspra cu copilul ei. Sa stie mereu ce are de facut si sa nu faca greseli, din prea multa dragoste. Sa nu fie mereu cu gandul la binele copilului si sa greseasca. Sa-si faca viata ei si sa nu se gandeasca prea mult la ce-i trebuie lui, la ce-ar fi mai bine pentru el. Sa nu mai tremure pentru el cand are temperatura ori dureri de burtica. Sa nu mai stea ore in sir veghindu-l si privindu-l cu dragoste si durere in suflet ca nu-i poate lua asupra ei durerile si micile lui suparari de copil. Ca e prea mic sa inteleaga niste lucruri si ca viata ei depinde de vietisoara lui, ca traieste si respira prin el si pentru el. Si c-ar da orice sa fie totul altfel si sa-i usureze drumul in viata. C-ar face orice ca el sa nu sufere de nimic – niciodata.

Te rog sa ma ierti, mama, pentru tot ce-am facut si n-am facut pentru tine.

Pentru tot ce-am facut ca sa fie bine si-a iesit rau – si pentru tot ce-am facut rau – ca sa fie bine. Dar am facut totul din dragoste pentru tine. Si pentru ca am vrut sa fiu alaturi de tine si de sufletul tau. Si pentru ca am vrut sa nu repeti greselile mele. Si pentru ca am vrut sa-ti ofer totul – dar nu-am putut sa fac prea mult. Pentru ca am vrut sa nu suferi cum am suferit eu. Pentru ca te-am idealizat si-am vrut sa te vad asa cum voiam eu si nu cum voiai probabil tu sa fii. Pentru ca ti-am vrut binele cu orice chip si nu voiam sa te las sa faci greseli. Pentru ca vreau sa judeci de doua ori lucrurile si sa actionezi o data. Pentru ca vreau sa fii bun, bland si iertator atunci cand e cazul si sa nu duci intransigenta la absurd. Pentru ca in acelasi timp nu vreau nici sa te lasi calcat in picioare – dar sa recunosti si cand celalalt vede greselile facute – si sa-l ierti. Pentru ca de multe ori o ambitie facuta in tinerete – chiar daca tu consideri ca ai avut dreptate – iti poate afecta toata viata – si poate antrena dupa ea regrete tardive – asa cum mi s-a intamplat mie.

Viata nu-i un drum drept si neted pe care mergi fara sa te abati pana la capat. E un drum sinuos, cu gropi si hartoape, cu dealuri, munti si vai, cu prapastii si abisuri pe care trebuie sa stii sa le sari si sa le ocolesti. Si sa pleci pregatit, sa fii scolit ca viata nu-i numai lapte si miere, sa te poticnesti la prima piedica si sa mori de disperare.

Copilul trebuie sa fie ocrot  it si aparat, dar si pregatit sa le-ndure pe toate. Teoretic… Mai trebuie sa vrea si copilul… Ori sa poata sa vrea . Depinde de multe – si de multi…Pentru ca de multe ori parintele vorbeste-n van . Sunt altii cu mai multa putere de convingere. Si cand se trezeste – de multe ori e tarziu. Si durerea e mai mare pentru parinte… Si se simte neputincios – si singur… Si neinteles…

Dar cel mai greu e cand copilul pe care l-ai dorit atat, pe care l-ai ocrotit atat si care a crescut si care e atat de bun, bland si muncitor si…asa-i mama, il vede … cel mai cel… e departe de ea si de sufletul ei si care se instraineaza pe zi ce trece … se indeparteaza pe zi ce trece … si prapastia dintre ei e din ce in ce mai adanca pentru ca mama a imbatranit si nu mai vede lucrurile ca in tinerete, nu mai intelege totul ca in tinerete – cand tot ce zice si ce face nu e bine …

Omul cat traieste invata – si mai si greseste. Greseste cu litere mari sau mici. A gresi e omeneste . Important e sa-ti vezi si sa-ti recunosti greselile . Si de o parte – si de alta. Copilul ramane copil pentru tine la orice varsta. Tu, ca mama, asa-l vezi. Dar el – el nu se vede la fel . E matur si gandeste . Si nu mai are nevoie de sfaturi. Asa-i tineretea . Banuiesc ca toti am fost la fel – mai mult sau mai putin.

Important e sa-l ajuti – daca se lasa ajutat si daca poti – sa nu-o ia de la zero. Si sa-l intelegi. Iarasi – in masura in care poti…

Ar fi multe de spus. Teoretic. Practic lucrurile stau putin mai altfel. Mai bine spus – diferit.

Oricat de intelegator ai fi, nu poti sa nu-ti faci griji de copilul tau. Nu poti sa nu fii fericit cand el e fericit si nefericit cand el sufera. Nu poti sa-l iubesti mai putin doar pentru faptul ca acum el e… un copil mare – dar este si va ramane mereu copilul tau, chiar si la saizeci de ani…

Chiar si saizezi de ani ramai mama pentru el si suferi foarte tare cand il vezi o data la un an, ori la doi, ori la trei si cand cauti mereu poze cu el sa stii cum mai arata, sa vezi cat s-a maturizat, cand vrei sa-i auzi vocea – ca macar asa sa-l mai simti aproape de tine – si-ti tremura picioarele de emotie cand vorbesti cu el la telefon, cu copilul tau, ca ti-e asa de dor de el incat iti vine sa iesi in strada si sa tipi – chiar daca stii ca acolo unde este el e bine si el e multumit si fericit.

Dar, asa-i mama. Nu e multumita niciodata. Ii e dor mereu de copilul ei . Nu-i multumita sa-l vada odata la doi ani, ori…

Ea ar vrea sa-l vada mereu. Sa aiba o familie. Si, mai aproape de ea . Sa-i creasca copiii…

Adica – sa-si creasca nepotii. Si sa nu mai fie singura, mai ales de sarbatori. Si sa urasca sa faca sarmale pentru ca nu e el acasa sa le manance . Si cozonac. Facut de bunica. Nici bunica nu mai face cozonac de sarbatori. De ce sa mai faca? Si ce daca-i Craciunul? O zi ca toate zilele!…

Sa nu-i mai vada nici pe bunici lacrimand si ascunzandu-se de ea si ferindu-se sa-i pronunte numele stiind cat o doare. Pentru ca asa-i modern azi . Copiii sa plece departe de familie, c-o fi mai bine printre straini.

Mama nu se prea impaca ea cu ideea asta . Dar ce sa faca? E neputincioasa in fata a tot ce se petrece in jurul ei.

Si-ar da ea o parere – dar cine-o mai asculta?

Comentează